Blog · Digestie
Diaree cronică la câine: cauze, investigații, ce faci
Diareea cronică la câine durează 3 săptămâni sau mai mult ori revine. Cauza o găsește veterinarul pas cu pas: scaun, sânge, dietă, ecografie. Ajută jurnalul.
Ieri iar un scaun moale, săptămâna trecută la fel, iar în weekend părea că s-a terminat. Dar diareea tot revine. Diareea cronică la câine este diareea care durează trei săptămâni sau mai mult ori care se repetă și ține de un consult, chiar dacă în rest câinele este vioi. Aici afli ce se poate ascunde în spatele ei, cum procedează veterinarul și cum poți ajuta tu.
- Diareea cronică la câine este diareea care durează trei săptămâni sau mai mult ori care revine în mod repetat (Merck Veterinary Manual).
- Cauza nu o recunoști din scaun. Veterinarul procedează pas cu pas: paraziți, sânge, pancreas, dietă de eliminare, ecografie, eventual biopsie.
- Potrivit Merck Veterinary Manual, doar schimbarea alimentației rezolvă simptomele la mai mult de jumătate dintre câinii cu enteropatie cronică. În unele studii a fost semnificativ mai puțin, dar și așa dieta este prima încercare de tratament.
- Antibioticele și medicamentele care reduc imunitatea nu se dau pe cont propriu. Decide veterinarul, în funcție de răspunsul la pașii anteriori.
- Cel mai mult ajuți cu un jurnal al simptomelor: scorul scaunului, frecvența, sânge, mucus, vărsături, greutate și hrănire.
Ce este diareea cronică la câine și de când nu mai este acută?
Diareea cronică la câine este diareea care durează trei săptămâni sau mai mult ori care revine în mod repetat după ameliorare. Atât Merck Veterinary Manual, cât și sinteza Dandrieux și Mansfield (2019) numesc enteropatie cronică problemele intestinale care durează trei săptămâni sau mai mult. Sinteza despre diareea acută (Candellone et al., 2020) menționează 14 până la 21 de zile. O diaree care se oprește și revine peste o săptămână o tratezi la fel ca una continuă.
Problemele intestinale de lungă durată, fără altă cauză găsită, se numesc în termeni de specialitate enteropatie cronică. Potrivit Dandrieux (2016), la câini este o denumire mai bună decât „IBD”, pentru că tratamentul și rezultatul diferă de boala inflamatorie intestinală la om. Primele zile de diaree le tratează articolul Diaree la câine, prezentarea problemelor este în Probleme digestive la câini.
Cum deosebești diareea de intestin subțire de cea de intestin gros?
Diareea de intestin subțire este de obicei voluminoasă, iar câinele face scaun doar puțin mai des decât înainte, în timp ce diareea de intestin gros este frecventă, în porții mici și cu nevoia de a împinge (Merck Veterinary Manual). Tabelul este doar un reper, semnele se pot amesteca.
| Semn | Intestin subțire | Intestin gros |
|---|---|---|
| Numărul de scaune | Normal sau puțin mai mare | Foarte frecvent |
| Cantitatea de scaun | Normală până la mai mare | Porții mici |
| Urgență și efort | Lipsesc | De obicei prezente |
| Mucus | De obicei lipsește | Frecvent |
| Sânge | Închis până la negru, digerat (melenă) | Roșu proaspăt |
| Slăbire | Poate apărea | Rară |
Mai multe despre mucus găsești în articolul Mucus în scaunul câinelui, despre culori și forme în articolul Scaunul câinelui.
Care sunt cauzele diareei cronice la câine?
Enteropatia cronică o stabilește veterinarul abia după excluderea altor cauze, de exemplu corp străin, paraziți sau tumoră (Merck Veterinary Manual).
- Paraziții. Giardiile se elimină intermitent, de aceea poate fi nevoie să se examineze probe din mai multe zile (Companion Animal Parasite Council).
- Enteropatia care răspunde la dietă. Câinele se ameliorează cu o dietă potrivită.
- Enteropatia care răspunde la antibiotic. Câinele se ameliorează cu un antibiotic, dar după întrerupere problemele revin adesea. Merck Veterinary Manual propune și denumirea „care răspunde la modificarea microbiotei”.
- Enteropatia care răspunde la imunosupresoare. Inflamație în peretele intestinal care se liniștește abia cu medicamente care reduc imunitatea. Dintre formele canine este cea mai apropiată de boala Crohn la om (Dandrieux și Mansfield, 2019).
- Pierderea de proteine prin intestin. Intestinul lasă proteinele din sânge să treacă. Potrivit VCA Animal Hospitals, pot apărea lichid în abdomen sau umflarea membrelor.
- Insuficiența pancreatică (EPI). Pancreasul nu furnizează enzime digestive. Potrivit VCA Animal Hospitals, se recunoaște după slăbire în ciuda poftei bune de mâncare și după scaun voluminos și gras.
- Boli din afara intestinului. De exemplu boala Addison (funcția insuficientă a glandelor suprarenale). Potrivit Merck Veterinary Manual, la ea predomină adesea problemele intestinale, iar simptomele oscilează.
- Tumorile intestinale, de exemplu limfomul.
Cauzele enteropatiei cronice nu sunt elucidate. Merck Veterinary Manual menționează ca influențe posibile hipersensibilitatea imunității, tulburarea permeabilității intestinale, tulburarea motilității intestinale, infecțiile, alergenii din hrană și modificările bacteriilor intestinale.
De ce slăbește câinele cu diaree?
Câinele cu diaree cronică slăbește pentru că organismul nu primește suficienți nutrienți: din cauza digestiei proaste (EPI), a absorbției slabe în intestinul subțire sau a pierderii de proteine prin intestin. Spune-i veterinarului mereu despre slăbire, chiar dacă câinele mănâncă bine.
- Sânge în scaun sau în vărsături, scaun negru și gudronos.
- Vărsături repetate, apatie, slăbiciune sau refuzul apei.
- Slăbire rapidă sau pierdere de masă musculară.
- Burtă umflată (acumulare de lichid) sau umflarea membrelor.
- Burtă dureroasă sau tare, febră.
- Diaree la un cățel sau la un câine bătrân.
Cum procedează veterinarul la diareea cronică, pas cu pas?
Veterinarul procedează de la cel mai simplu la cel mai complex și de obicei nu sunt necesari toți pașii. Potrivit Merck Veterinary Manual, diagnosticul se bazează pe evoluție, simptome, excluderea altor cauze și răspunsul la tratament.
- Discuția și examinarea. Începutul problemelor, hrănirea, medicamentele, greutatea. Aici își are rostul jurnalul tău.
- Examenul scaunului pentru paraziți. Se caută mai ales viermii intestinali și giardiile, adesea în probe din mai multe zile.
- Analizele de sânge. Biochimia și hemoleucograma arată, de exemplu, proteine scăzute. Se măsoară și cobalamina (vitamina B12) și folatul. Cobalamina scăzută este frecventă în enteropatia cronică (Merck Veterinary Manual). Se leagă de un prognostic mai prost (Toresson et al., 2016).
- Testul TLI. Un test de sânge care arată dacă pancreasul produce destule enzime digestive. Merck Veterinary Manual îl recomandă.
- Dieta de eliminare. Câinele primește exclusiv o dietă, de exemplu cu proteină hidrolizată sau nouă, fără recompense, cel puțin două săptămâni (Merck Veterinary Manual). Consensul ACVIM (Heilmann et al., 2026) recomandă, dacă se poate, să se încerce pe rând cel puțin trei diete diferite. Alegerea și durata le stabilește veterinarul.
- Ecografia abdominală. Arată peretele intestinului și organele din jur.
- Endoscopia și biopsia. Se recoltează o serie de probe din mucoasa intestinală pentru histologie. Potrivit consensului ACVIM, urmează după excluderea altor boli, când probele dietetice nu au ajutat. La un câine în stare gravă, veterinarul poate proceda mai repede.
Ce parte dintre câini răspund la dietă, antibiotice sau imunosupresoare?
Proporția câinilor care răspund la dietă diferă mult între studii. Dandrieux și Mansfield (2019) rezumă că răspunsul la dietă a fost în majoritatea studiilor mai mare de 60 %, într-unul doar 45 %. Într-un studiu suedez pe 814 câini din două spitale, doar aproximativ 11 % s-au dovedit însă responsivi la dietă, iar 55 % au răspuns abia la medicamentele care reduc imunitatea (Holmberg et al., 2022).
- Peste 50 %dintre câinii cu enteropatie cronică se ameliorează doar prin schimbarea alimentațieiMerck Veterinary Manual
- 15 până la 40 %dintre câini nu răspund pe termen scurt la nicio încercare de tratamentMerck Veterinary Manual
- 6 până la 73 %dintre câinii cu enteropatie cronică au cobalamina scăzută, cifra diferă între studiiToresson et al., 2016
| Grupa | Ce se întâmplă | Ce știm despre ea |
|---|---|---|
| Responsivă la dietă | Câinele se ameliorează cu o dietă potrivită | Rezultatul pe termen lung este bun la majoritatea câinilor (Dandrieux și Mansfield, 2019) |
| Responsivă la antibiotic | Câinele se ameliorează cu un antibiotic | Rezultatul pe termen lung este adesea slab, după întrerupere problemele revin des și există risc de rezistență (Dandrieux și Mansfield, 2019) |
| Responsivă la imunosupresoare | Câinele se ameliorează cu medicamente care reduc imunitatea | Rezultatul este mai slab decât la grupa responsivă la dietă (Allenspach et al., 2016, după sinteza Dandrieux și Mansfield, 2019) |
| Nonresponsivă | Câinele nu răspunde la niciunul dintre pași | Are nevoie de investigații suplimentare și de un plan individual |
| Cu pierdere de proteine | Intestinul lasă proteinele din sânge să treacă | Prognosticul este, potrivit Merck Veterinary Manual, mai rezervat |
Într-un studiu cu 70 de câini urmăriți trei ani, 13 câini (18 %) au fost eutanasiați din cauza unei boli care nu a răspuns la tratament (Allenspach et al., 2007). Riscul a fost, printre altele, activitatea mare a bolii, cobalamina scăzută și albumina scăzută (o proteină din sânge). De aceea aceste valori se stabilesc chiar de la început.
Au microbiomul și antibioticele vreo influență asupra diareei cronice?
Microbiomul este adesea modificat la câinii cu enteropatie cronică, dar nu este clar dacă modificarea este cauza sau consecința inflamației. Dysbiosis Index compară bacteriile din scaun cu valorile câinilor sănătoși. În studiul original (AlShawaqfeh et al., 2017), a deosebit 106 câini cu inflamație intestinală cronică de 95 de câini sănătoși, cu o sensibilitate de 74 % și o specificitate de 95 %. Aproximativ un sfert dintre câinii bolnavi aveau deci indicele normal. Indicele nu stabilește diagnosticul, mai mult în articolele Disbioza la câine și Analiza microbiomului la câine.
La probiotice lipsesc date solide. Potrivit Dandrieux și Mansfield (2019), probioticele nu aduc un beneficiu evident în enteropatia responsivă la dietă, iar pentru concluzii sunt necesare studii mai mari. Produsul nu are voie să întârzie examinarea. Mai mult în articolul Probiotice pentru câini.
Se potrivesc antibioticele la diareea cronică?
Antibioticele nu sunt prima alegere. Recomandările ENOVAT (Jessen et al., 2024) se aplică doar diareei acute. În inflamația intestinală cronică, consensul ACVIM (Heilmann et al., 2026) nu recomandă administrarea antibioticelor pe orbește și le rezervă câinilor pentru care alți pași nu au ajutat. Motivul: după întrerupere problemele revin adesea și există risc de rezistență (Dandrieux și Mansfield, 2019). De aceea nu da niciodată resturi de antibiotic dintr-un tratament anterior.
Cum ții un jurnal al simptomelor la un câine cu diaree repetată?
Jurnalul este cea mai ieftină bază pentru veterinar. Arată ce se întâmplă după ce hrană, când revine diareea și dacă slăbește câinele.
- Data și scorul scaunului. Folosește scala de la 1 la 7 după Purina Fecal Scoring Chart, idealul este 2. O fotografie a scaunului e mai bună decât o descriere.
- Numărul de scaune pe zi și dacă câinele se încordează sau fuge urgent afară.
- Mucusul și sângele. Notează dacă în scaun este mucus și dacă sângele este roșu proaspăt sau închis.
- Vărsăturile, pofta de mâncare și energia.
- Greutatea. O dată la două săptămâni, pe același cântar, în același fel, pe stomacul gol.
- Tot ce a mâncat câinele. Hrană, recompense, jucării de mestecat, resturi, medicamente și deparazitare. La dieta de eliminare este o necesitate.
Adu la veterinar jurnalul, o probă proaspătă de scaun, fotografii și lista cu tot ce primește câinele.
Ce reții din toate acestea?
Diareea care durează trei săptămâni sau tot revine nu este o chestiune de răbdare, ci un motiv de consult. Mulți câini se pot stabiliza, o parte chiar cu o dietă bine condusă. Cea mai mare forță a ta este jurnalul și consecvența: fără recompense în plus în timpul dietei, fără medicamente pe cont propriu și imediat la veterinar la sânge, apatie sau slăbire.
Întrebări frecvente
Cât are voie să dureze diareea la câine până să fie cronică?
Drept cronică, diareea se consideră de obicei de la trei săptămâni (Merck Veterinary Manual), iar sinteza despre diareea acută menționează 14 până la 21 de zile (Candellone et al., 2020). Diareea care revine după scurte ameliorări se evaluează la fel. La un câine adult vioi nu amâna consultul, la un cățel și la un câine bătrân sună imediat.
De ce îmi revine mereu diareea la câine?
Cauzele posibile sunt mai multe: paraziți, intoleranța la un ingredient din hrană, enteropatia cronică, insuficiența pancreatică sau o boală din afara intestinului, de exemplu boala Addison. După scaun nu le deosebești, o poate face doar examinarea. O bază bună pentru veterinar este un jurnal cu data, scorul scaunului, hrănirea și greutatea.
Este diareea cronică la câine mereu IBD?
Nu. Inflamația intestinală care se liniștește abia cu medicamente care reduc imunitatea este doar una dintre posibilități și se stabilește abia după excluderea paraziților, a intoleranței alimentare și a altor cauze, de obicei prin biopsie. Mulți câini se ameliorează deja cu dieta. La câini se vorbește de aceea despre enteropatie cronică și se împarte după răspunsul la tratament (Dandrieux, 2016).
Poate dieta să rezolve diareea cronică?
La o parte dintre câini, da. Potrivit Merck Veterinary Manual, doar schimbarea alimentației rezolvă simptomele la mai mult de jumătate dintre câinii cu enteropatie cronică, în unele studii a fost mai puțin. Dieta trebuie să fie bine aleasă, fără recompense și pe durata stabilită de veterinar. Încercarea simultană a mai multor feluri de hrană strică rezultatul.
De ce slăbește câinele, deși scaunul nu arată cel mai rău?
Slăbirea poate însemna că organismul nu absoarbe nutrienții, chiar dacă câinele mănâncă bine. Cauza este adesea EPI, o boală a intestinului subțire sau pierderea de proteine prin intestin. Slăbirea este motiv de consult și fără o diaree marcată, pentru că poate fi vorba de o boală gravă. La o scădere rapidă în greutate sună imediat veterinarul.
Ajută testul de microbiom un câine cu diaree cronică?
Testul poate arăta compoziția bacteriilor din scaun și poate fi o bază în plus pentru discuția cu veterinarul. Nu pune diagnosticul unei boli, nu înlocuiește examinarea sau dieta de eliminare și nu schimbă tratamentul. În studiul original, aproximativ un sfert dintre câinii cu inflamație intestinală cronică aveau indicele normal (AlShawaqfeh et al., 2017).
Surse
- Merck Veterinary Manual. Chronic Enteropathies in Small Animals. merckvetmanual.com
- Merck Veterinary Manual. Differentiation of Small Intestinal from Large Intestinal Diarrhea (tabulka). merckvetmanual.com
- Merck Veterinary Manual. Addison Disease (Hypoadrenocorticism) in Animals. merckvetmanual.com
- VCA Animal Hospitals. Exocrine Pancreatic Insufficiency in Dogs. vcahospitals.com/know-your-pet/exocrine-pancreatic-insufficiency-in-dogs
- VCA Animal Hospitals. Protein-Losing Enteropathy (PLE) in Dogs. vcahospitals.com/know-your-pet/proteinlosing-enteropathy-ple-in-dogs
- Companion Animal Parasite Council. Giardia. capcvet.org/guidelines/giardia
- Dandrieux JRS (2016). Inflammatory bowel disease versus chronic enteropathy in dogs: are they one and the same? Journal of Small Animal Practice 57(11):589–599. doi.org/10.1111/jsap.12588
- Dandrieux JRS, Mansfield CS (2019). Chronic enteropathy in canines: prevalence, impact and management strategies. Veterinary Medicine: Research and Reports 10:203–214. doi.org/10.2147/vmrr.s162774
- Allenspach K et al. (2007). Chronic enteropathies in dogs: evaluation of risk factors for negative outcome. Journal of Veterinary Internal Medicine 21(4):700–708. doi.org/10.1892/0891-6640(2007)21[700:ceideo]2.0.co;2
- Allenspach K, Culverwell C, Chan D (2016). Long-term outcome in dogs with chronic enteropathies: 203 cases. Veterinary Record 178(15):368. doi.org/10.1136/vr.103557
- Holmberg J et al. (2022). Chronic Enteropathy in Dogs: Epidemiologic Aspects and Clinical Characteristics of Dogs Presenting at Two Swedish Animal Hospitals. Animals 12(12):1507. doi.org/10.3390/ani12121507
- Toresson L et al. (2016). Oral cobalamin supplementation in dogs with chronic enteropathies and hypocobalaminemia. Journal of Veterinary Internal Medicine 30(1):101–107. doi.org/10.1111/jvim.13797
- Heilmann RM et al. (2026). ACVIM-endorsed statement: consensus statement and systematic review on guidelines for the diagnosis and treatment of chronic inflammatory enteropathy in dogs. Journal of Veterinary Internal Medicine. doi.org/10.1093/jvimsj/aalaf017
- AlShawaqfeh MK et al. (2017). A dysbiosis index to assess microbial changes in fecal samples of dogs with chronic inflammatory enteropathy. FEMS Microbiology Ecology 93(11):fix136. doi.org/10.1093/femsec/fix136
- Candellone A et al. (2020). Acute Diarrhea in Dogs: Current Management and Potential Role of Dietary Polyphenols Supplementation. Antioxidants 9(8):725. doi.org/10.3390/antiox9080725
- Jessen LR et al. (2024). European Network for Optimization of Veterinary Antimicrobial Therapy (ENOVAT) guidelines for antimicrobial use in canine acute diarrhoea. The Veterinary Journal 307:106208. doi.org/10.1016/j.tvjl.2024.106208
- Purina. Faecal Scoring Chart. Purina Vet Centre (UK). vetcentre.purina.co.uk
Articolul este educativ și nu înlocuiește consultul veterinar. Dacă nu ești sigur, cere sfatul medicului veterinar.
Articolul a fost corectat cu ajutorul AI. Este o traducere din limba cehă, așa că poate conține inexactități.