Blog · Sănătate
Tusea de canisă: simptome, evoluție, când mergi la veterinar
Tusea de canisă e o tuse uscată contagioasă, durează de obicei 10–20 de zile și trece adesea singură. La febră sau respirație grea, mergi imediat la veterinar.
Imaginează-ți, de exemplu, un câine care s-a întors de la hotelul pentru câini. Seara se oprește în mijlocul camerei și începe să tușească atât de tare și de aspru, încât pare că se îneacă. Apoi înghite și aleargă vesel după jucărie. Aceasta este scena tipică a tusei de canisă: sună înspăimântător, dar de cele mai multe ori boala este ușoară. Merită doar să știi după ce semne îți dai seama că nu mai este ușoară.
- Tusea de canisă (traheobronșita infecțioasă) este o boală contagioasă a traheei și a bronhiilor la câini, care se manifestă printr-o tuse uscată și aspră, asemănătoare cu „claxonul unei gâște”, uneori urmată de eforturi de vomă (Merck Veterinary Manual).
- Simptomele apar de obicei la 5 până la 10 zile după contactul cu un câine bolnav (Merck), iar AKC indică un interval de 2 până la 14 zile. Boala durează de obicei 10 până la 20 de zile, dar severitatea scade deja în primele 5 zile (Merck).
- Cazurile ușoare trec adesea de la sine, iar antibioticele, potrivit Merck, nu sunt de obicei necesare decât în caz de pneumonie.
- Febra, secreția purulentă din nas, apatia, tusea umedă sau dificultățile de respirație sunt motive să contactezi imediat medicul veterinar. Cățeii sunt mai predispuși la o evoluție mai gravă.
- Vaccinarea împotriva Bordetellei și a paragripei este încadrată de WSAVA (2024) la vaccinurile non-core, adică se alege în funcție de riscul fiecărui câine. Vaccinarea de bază protejează împotriva bolii Carré și a adenovirozei. Vaccinurile nu protejează împotriva tuturor agenților patogeni și se poate îmbolnăvi și un câine vaccinat (AKC).
Ce este tusea de canisă și ce o provoacă?
Tusea de canisă este o inflamație a traheei și a bronhiilor, care poate fi provocată de mai mulți agenți patogeni diferiți, adesea chiar de mai mulți deodată. Din punct de vedere medical face parte din complexul bolilor respiratorii infecțioase canine (CIRDC). Potrivit Merck Veterinary Manual, printre agenții patogeni se numără bacteria Bordetella bronchiseptica, virusul paragripal canin (CPIV), adenovirusul canin 2 (CAV-2), gripa canină și, mai rar, virusul bolii Carré. Boala poate fi complicată și de o infecție bacteriană secundară, după ce virusul a lezat căile respiratorii.
Cât de des apar diferiții agenți patogeni, arată un studiu american de laborator. Maboni și colaboratorii (2019) au evaluat rezultatele examinării prin PCR la 559 de câini ale căror probe au ajuns între 2011 și 2017 la un laborator universitar de diagnostic. Paragripa și două specii de micoplasme au început însă să fie testate de laborator abia în 2017, iar pentru ele este vorba doar de 114 până la 144 de câini. Toți agenții patogeni urmăriți au fost depistați mai des la câinii cu simptome decât la cei fără. Câinii cu mai mulți agenți patogeni deodată au avut o evoluție severă semnificativ mai des, iar cel mai puternic indicator al unei evoluții severe a fost vârsta mică.
| Agentul patogen | Tip | Ponderea câinilor examinați la care a fost depistat |
|---|---|---|
| Virusul paragripal canin (CPIV) | Virus | 29 % (33 din 114) |
| Mycoplasma cynos | Bacterie | 24,5 % (28 din 144) |
| Mycoplasma canis | Bacterie | 23,6 % (27 din 144) |
| Gripa de tip A | Virus | 11,2 % (63 din 559) |
| Bordetella bronchiseptica | Bacterie | 9 % (51 din 559) |
| Coronavirusul respirator canin (CRCoV) | Virus | 4,6 % (26 din 559) |
Mycoplasma canis trăiește în mod obișnuit și în căile respiratorii ale câinilor sănătoși, iar rolul ei este deocamdată neclar, dar în studiu autorii au depistat-o mai des la câinii cu simptome. Tabelul arată câinii care au ajuns la laborator, nu animalele de companie obișnuite. Nu este deci o imagine exactă a ceea ce circulă printre câinii de la noi. Arată însă un lucru important: în spatele „tusei de canisă” nu stă un singur agent patogen. De aceea nici nu se poate stabili întotdeauna după aspect ce anume se întâmplă cu câinele.
Cum arată tusea de canisă și cum o recunoști?
Tipic este un acces de tuse uscată și aspră, după care pot urma eforturile de vomă. Potrivit Merck Veterinary Manual, majoritatea câinilor bolnavi au, în afară de tuse, puține alte simptome, uneori doar un apetit mai mic. Temperatura și numărul de globule albe rămân de regulă în limite normale.
- Tuse uscată și aspră. Sună ca un claxon de gâscă și poate veni în accese.
- Eforturi de vomă. După un acces de tuse, câinele poate face mișcări de vărsătură, chiar dacă nu vomită.
- Strănut și secreții la ochi și nas. Potrivit AKC, se pot adăuga febră ușoară și oboseală. Potrivit Merck, febra poate indica însă o pneumonie, de aceea, dacă apare, sună imediat medicul veterinar.
- Apetit mai mic. În rest, câinele este adesea vioi și se joacă.
Faptul că un câine tușește ca în cazul tusei de canisă nu înseamnă încă că o are. Potrivit Merck, medicul veterinar își sprijină diagnosticul pe tabloul bolii și pe radiografie, ca să excludă alte cauze.
Cum se răspândește tusea de canisă și cât durează?
Tusea de canisă se răspândește foarte repede între câinii care se află aproape unii de alții. Potrivit AKC, câinii se infectează prin contact direct, prin picăturile eliminate la tuse și la strănut sau prin obiecte precum castroanele și jucăriile. Merck menționează cabinetele veterinare, grădinițele pentru câini, hotelurile și canisele drept locurile în care boala se răspândește cel mai ușor.
- 5 până la 10 ziledupă contactul cu un câine bolnav apar de obicei simptomele, iar AKC indică un interval de 2 până la 14 zile.Merck Veterinary Manual, AKC
- 10 până la 20 de ziledurează de obicei boala, dar severitatea tusei scade deja în primele 5 zile.Merck Veterinary Manual
- 2 săptămânidupă încetarea tusei se recomandă, potrivit AKC, să ții câinele bolnav departe de ceilalți câini.AKC
- 29 %dintre câinii examinați pentru paragripă o aveau în studiul american de laborator. A fost cel mai des depistat agent patogen (114 câini examinați în 2017).Maboni et al., 2019
Concluzia practică: câinele bolnav stă acasă, nu printre alți câini. Potrivit Merck, câinele cu tuse de canisă trebuie separat de ceilalți câini și de obicei nu trebuie internat, pentru că boala este foarte contagioasă. De aceea sună din timp medicul veterinar și stabiliți cum să veniți, ca să nu se întâlnească câinele tău cu alți câini în sala de așteptare.
Când este gravă tusea de canisă? Semaforul
Tusea de canisă este ușoară cât timp câinele este vioi, mănâncă și nu are febră. Semnale de alarmă sunt considerate febra, secreția purulentă din nas, apatia sau tusea umedă cu expectorație. Potrivit Merck, acestea pot indica o pneumonie (bronhopneumonie).
| Starea | Cum arată câinele | Ce faci |
|---|---|---|
| Verde | Câinele este vioi, mănâncă, bea, are tuse uscată fără febră și fără secreții | Lasă-l să se odihnească acasă, ține-l departe de ceilalți câini și sună din timp medicul veterinar, ca să îl examineze |
| Galben | Tusea nu se ameliorează după primele zile, durează mai mult de 3 săptămâni (mai mult decât durata obișnuită) sau revine | Programează câinele la consult |
| Roșu | Febră, secreție purulentă din nas, apatie, tuse umedă, refuză mâncarea sau are dificultăți de respirație | Contactează imediat medicul veterinar |
| Risc crescut | Cățel, câine în vârstă sau câine cu o boală cronică | Nu aștepta și contactează imediat medicul veterinar, chiar dacă câinele doar tușește |
Cum se rezolvă tusea de canisă și ce poți face acasă?
Majoritatea câinilor se vindecă fără spitalizare. Merck arată că boala trece adesea de la sine, iar antibioticele nu sunt de obicei necesare decât în caz de pneumonie. Medicamentele pentru reducerea tusei sunt prescrise, potrivit Merck, doar în cazul tusei uscate persistente și nu se administrează în caz de pneumonie.
Nu-i da câinelui niciun medicament de tuse pentru oameni și niciun medicament de la altcineva. Despre medicamente, inclusiv antibiotice, decide medicul veterinar. Societatea Internațională pentru Bolile Infecțioase ale Animalelor de Companie (ISCAID) atrage atenția că bolile respiratorii sunt un motiv frecvent pentru administrarea de antibiotice, inclusiv nepotrivită sau inutilă. Dacă medicul veterinar prescrie totuși antibiotice, cum poate fi influențat intestinul, descrie articolul Câinele după antibiotice: cum îi susții burtica.
- Liniște și apă. Potrivit AKC, baza sunt odihna, lichidele suficiente și timpul.
- Ham în loc de zgardă. Pentru perioada bolii, AKC recomandă hamul, pentru că apasă mai puțin pe trahee.
- Distanță față de ceilalți câini. Nu-ți duce câinele la grădiniță pentru câini, la dresaj sau la întâlniri în grup până nu trece tusea și cel puțin două săptămâni după aceea (AKC).
- Igienă. Spală castronul și jucăriile, iar după contactul cu câinele bolnav spală-te pe mâini (Merck, AKC).
Ajută vaccinarea și trebuie vaccinat câinele?
Vaccinarea împotriva bacteriei Bordetella bronchiseptica și a paragripei canine este încadrată de WSAVA (2024) la vaccinurile non-core, adică opționale. Se alege în funcție de riscul fiecărui câine, de exemplu ținând cont de șederea la un hotel, participarea la expoziții sau contactul cu mulți câini. Merck descrie și un vaccin cu Bordetella și paragripă, care se administrează în nas. Împotriva bolii Carré și a adenovirusului canin, care fac și ele parte dintre agenții patogeni ai tusei de canisă, protejează vaccinarea de bază (core), pe care WSAVA o recomandă tuturor câinilor. Potrivit AKC, se poate îmbolnăvi și un câine vaccinat, pentru că vaccinurile nu protejează împotriva tuturor agenților patogeni, dar evoluția este de obicei mai ușoară. Maboni et al. (2019) au înregistrat la câinii vaccinați și bolnavi doar puține depistări ale agenților patogeni împotriva cărora fuseseră vaccinați, iar potrivit autorilor aceasta arată că vaccinurile disponibile funcționează.
În studiul Maboni et al. (2019), Bordetella a fost relativ rară printre agenții patogeni depistați (9 %), iar autorii o pun într-o posibilă legătură cu vaccinarea extinsă din SUA. Împotriva micoplasmelor, depistate mai des, nu există însă un vaccin obișnuit pentru câini. Întreabă medicul veterinar dacă vaccinarea merită pentru câinele tău.
Întrebări frecvente
Cât durează tusea de canisă la câine?
Potrivit Merck Veterinary Manual, severitatea tusei scade de obicei în primele 5 zile, dar boala durează 10 până la 20 de zile. AKC indică faptul că majoritatea câinilor se vindecă în 1 până la 3 săptămâni. Dacă tusea durează mai mult sau se agravează, du câinele la examinare.
Este tusea de canisă contagioasă pentru oameni?
Foarte rar, da. Potrivit AKC, unii agenți patogeni asociați cu tusea de canisă se pot transmite rar la oameni, mai ales la cei cu imunitate slăbită. După contactul cu câinele bolnav spală-te pe mâini și spală regulat și castronul și jucăriile lui. Dacă ai imunitatea slăbită, cere sfatul medicului.
Trebuie să merg la veterinar cu tusea de canisă?
Da, examinarea merită, pentru că o tuse asemănătoare pot provoca și alte boli, iar medicul veterinar le exclude, potrivit Merck, inclusiv prin radiografie. Majoritatea câinilor se vindecă fără spitalizare. Înainte de vizită sună, ca să nu se întâlnească câinele cu ceilalți în sala de așteptare. În caz de febră, secreție purulentă, apatie sau dificultăți de respirație, sună imediat. În cazul unui cățel, al unui senior sau al unui câine cu boală cronică, sună imediat, chiar dacă doar tușește.
Cât timp este contagios câinele cu tuse de canisă?
Socotește toată perioada simptomelor și încă cel puțin două săptămâni după încetarea tusei. Potrivit AKC, câinele ar trebui să stea tot acest timp departe de ceilalți câini, deci fără grădiniță pentru câini, dresaj sau întâlniri în grup. Boala durează de obicei 10 până la 20 de zile (Merck). Perioada exactă pentru câinele tău ți-o stabilește medicul veterinar.
Poate un câine să se îmbolnăvească de tuse de canisă, deși nu a fost la canisă?
Da. Numele induce în eroare. Potrivit AKC, câinii se infectează prin contact direct cu un câine bolnav, prin picături sau prin castroane și jucării comune. Potrivit Merck, boala se răspândește mai ales acolo unde sunt mai mulți câini la un loc, de exemplu în grădinițe pentru câini, hoteluri sau cabinete.
Să-i dau câinelui un medicament de tuse?
Nu pe cont propriu. Potrivit Merck, medicamentele care calmează tusea se prescriu doar anumitor câini și nu se administrează în caz de pneumonie. Medicamentele de tuse pentru oameni pot face rău câinilor. Despre orice tratament decide medicul veterinar după examinare. Acasă ajută mai ales liniștea, apa suficientă și hamul în loc de zgardă, care apasă mai puțin pe trahee (AKC).
Surse
- Merck Veterinary Manual. Kennel Cough (Canine Infectious Tracheobronchitis) (versiunea profesională, revizuită în februarie 2022, actualizată în septembrie 2024). merckvetmanual.com
- Merck Veterinary Manual. Tracheobronchitis (Bronchitis) in Dogs, secțiunea Infectious Tracheobronchitis of Dogs (Kennel Cough) (versiunea pentru stăpâni). merckvetmanual.com
- American Kennel Club. Kennel Cough in Dogs. akc.org/expert-advice/health/common-dog-health-issues/kennel-cough-in-dogs
- Maboni G, Seguel M, Lorton A, Berghaus R, Sanchez S (2019). Canine infectious respiratory disease: New insights into the etiology and epidemiology of associated pathogens. PLoS ONE. doi.org/10.1371/journal.pone.0215817
- Squires RA, Crawford C, Marcondes M, Whitley N (2024). 2024 guidelines for the vaccination of dogs and cats, compiled by the Vaccination Guidelines Group (VGG) of the World Small Animal Veterinary Association (WSAVA). Journal of Small Animal Practice. doi.org/10.1111/jsap.13718
- Lappin MR et al. (2017). Antimicrobial use guidelines for treatment of respiratory tract disease in dogs and cats: Antimicrobial Guidelines Working Group of the International Society for Companion Animal Infectious Diseases. Journal of Veterinary Internal Medicine. doi.org/10.1111/jvim.14627
Articolul este educativ și nu înlocuiește consultul veterinar. Dacă nu ești sigur, cere sfatul medicului veterinar.
Articolul a fost corectat cu ajutorul AI. Este o traducere din limba cehă, așa că poate conține inexactități.